Brazilianul Joalisson Santos a împlinit azi 29 de ani și a făcut aniversarea cu buget de criză, pe timp de pandemie. Atacantul stă în Sibiu și se pregătește acasă, dar este dezamăgit de decizia clubului Hermannstadt de a le suspenda jucătorilor contractele până nu se reia Liga 1. Jo are o înțelegere valabilă până în iunie 2021 cu Hermannstadt.
Acesta a vorbit în exclusivitate pentru ProSport, despre situația sa și despre neglijența clubului sibian.
– Cum trăiește un fotbalist brazilian această perioadă de pandemie de coronavirus în România?
– Trăiesc un mix de sentimente. Frică, pentru că sunt străin și sunt singur aici, familia e în Brazilia și mi-aș dori să merg la ei, dar și nerăbdare să se termine totul mai repede și să ne reapucăm de treabă.
-Te simți abandonat aici? Clubul te-a susținut în acest răstimp?
– Poftim?! Clubul nu are grijă de noi, nu ne-au dat nici un mesaj, antrenorul nici nu ne-a întrebat dacă suntem bine sau dacă avem nevoie de ceva. Antrenorul e plecat în țara de unde e el, cred. Nici nu știm. A încercat preparatorul fizic să ne trimită un program să facem ceva, dar oricum suntem noi profesioniști și ne antrenăm acasă cum știm și cum putem. În schimb, ei nu sunt deloc profesioniști cu noi.
– Nu v-au contactat individual nici să vă anunțe că vă suspendă contractele?
– Ne-au scris pe grup că au luat această decizie și ne-am trezit fiecare separat cu câte un document personalizat de suspendare al contractului. Dar eu deja mi-am contactat avocatul și mi-a spus că un astfel de document nu este valabil decât cu acceptul jucătorului. Iar eu nu am cum să fiu de acord cu așa ceva. Străinii putem ajunge și la FIFA cu așa ceva.
– Dar salariile restante le-ați primit?
– Eu încă nu mi-am primit banii de la semnătură când am venit aici, adică din iunie 2019. Iar ultimul salariu pe care l-am primit a fost pentru luna decembrie. Deci acum avem 3 luni de neplată. Chiria la apartament, la fel, nu mi-au achitat banii pentru ea din septembrie 2019.
– Și din ce trăiești?
– Păi dacă nu aveam bani puși deoparte, nu știu ce mă făceam. Amenințat de proprietarul apartamentului că mă trimite în stradă. Și ca să plec în Brazilia de unde bani de bilet de avion? Este foarte scump și era inclus în contractul meu. Neplătit. Mai e și problema cu călătoriile acum. Dar mă gândesc ce fac fotbaliștii tineri, care nu au apucat să strângă ceva în carieră. Și mă mai gândesc și la familia mea din Brazilia care depinde de mine să le trimit bani.
– Deci tu nu ai fi dispus să ajungi la o înțelegere cu conducerea?
– Eu vreau să ajut clubul, dar dacă ne-ar fi sunat și pe noi și ne-ar fi explicat frumos, ca să știm ce se întâmplă, dacă ne respectau și spuneau că ne plătesc măcar restanțele până la declanșarea crizei, nu așa. Să ne anunți că ne suspezi contractele, fără să știm ce se întâmplă. Acceptam și varianta cu prelungirea lor ulterioară, dar dacă îmi explicau frumos. Dar nu a venit nimeni să stea de vorbă cu mine.
– Regreți că te-ai întors în România?
– Nu regret, pentru că îmi place mult România, sunt doar trist pentru acest club, dintr-un oraș mare, cu potențial enorm, aveam pretenția să fie onești cu noi, transparenți, nu să ne abandoneze așa. Nu spune nimeni că nu înțelegeam momentul dificil prin care trece toată lumea.
– Ce fel ți-ai petrecut aniversarea în autoizolare?
– Am făcut un fel de grătar, mai mult friptură, de fapt, că în apartament e mai greu să faci grătar, cum ne place nouă, brazilienilor. Și nici „picanha” (n.r. carne specific brazilian) noastră nu o găsesc aici. Am invitat 2-3 colegi, care stau în aceeași clădire. Ce să fac? Nu mă gândeam la așa aniversare niciodată.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER